îl iubesc

„Îl iubesc cum n-am iubit pe nimeni vreodată. Îl vreau pentru mine, doar pentru mine, dar știu că nu îl pot avea. Nu îmi împărtăsește aceleași sentimente. Doare. Doare al naibii de rău și îmi vine să urlu. Mă ustură rana, mă arde, mă doare. Aș vrea să opresc tot. Îl doresc…îmi doresc să il am în mine, îmi doresc o noapte nebună cu el fără să știu nimic altceva. Doar eu și el. Doar noi. Îmi doresc șoapte, simțuri, stările euforice pe care doar cu el le pot avea, vorbele dulci și atingeri tandre. Azi știu că nu le merit și știu că toată lumea ne e împotrivă. Azi știu că nu se mai poate uita la mine, cu vorbe dragi pe buze…. Vreau să îl simt în mine, să simt cum îmi invadează propriul corp. El este idea de intens pentru mine. Este totul. I-aș fi orice, oricum, oricând, oricât, doar să mă dorească. I-aș fi iubită, confidentă, terapeut; orice și-ar dori să-i fiu. Doar să mă cheme, să îmi spună ”Hai, te aștept!”, să adorm în brațele lui așa cum fac în vise, să ne iubim toată noaptea. Dacă ar fi după mine aș pleca de oriunde aș fi, doar ca să ajung în brațele lui.

fb_img_154884270418048121278.jpg

Dor…

Nu dorm. Nici nu aș putea. Prea multe gânduri, prea multe griji. Închid ochii și mă trezesc brusc, parcă speriată. Speriată de oameni, de vise și dorințe; speriată de mine. Îmi e dor de el și in același timp de mine. Mă uit în oglindă dar nu știu cine sunt. Nu mai văd zâmbet, văd cearcăne și din când în când lacrimi. Lacrimi ce curg și îmi ajung în gură. Sărat. Mă pun iar în pat, dar nu adorm. Mă întorc de pe o parte pe alta. Ieri voiam să se facă noapte să dorm. Acum vreu să se facă dimineață. Poate vreau asta pentru că va fi o nouă zi…

Ploaia

Azi m-am ascuns de ploaie în colțul meu cald din suflet, acolo unde sunt sigură că nici frigul și nici tristețea nu va reuși să mă găsească. Sunt doar eu cu mine și aici îmi pot asculta inima, aici îi pot spune tot ce se întâmplă afară. Eu sper să mă înțeleagă, să îmi dea sfaturi și să îmi bandajeze rănile. Voi face cum spune ea. Însă stau si mă întreb: să îmi ascult inima sau să îmi ascult gândurile? Există momente în care nu știu ce să fac. Oare în aceste momente timpul stă pe loc? Of, știu că nu stă. El fuge și-mi fură din viață. Există și perioade de timp când zâmbesc și nu îmi pun atâtea întrebări. Atunci când am un zâmbet adevărat pe buze parcă nici nu am probleme.

Telefonul iubirii

19029410_1693431920686177_127486836373130121_n

Știam sigur că respirația mea amintea cu totul de faptul că trebuia să trăiesc pentru cineva. Nu eram conștientă încă dacă acea persoana mă mai voia înapoi, dar trebuia să mă hrănesc zilnic cu ideea că va fi mai bine. Să mă opun cumva acelor sentimente. Toate apărute din dor că am rupt din mine totul, să îi fie lui bine. M-am așezat pe pat știind că aveam să mă afund în gânduri sau în regrete. Iar cel mai mare regret era că nu mă mai iubea. Doream să fie lângă mine, să îmi strângă mâna și să mă alinte. Tremura inima la gândul că nimic din mine nu ar mai fi atins ceva din el. Poate că am crezut că voi fi vindecată dacă îl aud și l-am sunat. Dar inima nu îi vibra nimic. Poate nimic pentru mine și cu siguranță vibra pentru altcineva. De asta nu mi-a acceptat apelul. Dar oare iubirea de ce nu mi-a acceptat-o?

Cine știe, poate voi muri de dor

„Lumina lunii se revarsă liniștitor și simt cum inima îmi bate cu putere. De acum încolo vom rămâne împreună. Vreau să îmi petrec restul vieții cu tine. Vreau ca restul nopților pe care le vom trăi pe pământ să fie ca această noapte de vară: luna să ne fie nașă, iar stelele martori…”.

Așa începea povestea spusă de fostul meu prieten. Îmi aduc aminte cu drag de prima noapte împreună. Stăteam întinși, goi și îmbrățișați. Ne sărutam cu pasiune și iubeam cum trupul meu vibra la fiecare atingere. Am făcut dragoste și atunci eram doar a lui. Știam că nu va dura o eternitate și savuram fiecare clipă, fiecare sărut și fiecare vorbă dulce șoptită la ureche. Îl doream pentru totdeauna, dar viața ne-a separat. Diminețile nu mai sunt la fel de când a plecat. Deschid frigiderul și iau sticla de vin roșu, pe care am primit-o în dar acum două săptămâni când încă eram împreună. Vinul e singurul prieten care mă înțelege acum.

Îmi e dor de clipele cu el, de nopțile pline de iubire, de plimbările lungi pe malul mării…
M-am așezat pe pat, știind că aveam să mă afund în gânduri, în regrete. Iar cel mai mare regret era că nu mă mai iubea. Mi-am încuiat lacătul inimii și o cheie i-am lăsat-o pe masă. Dacă mă va dori înapoi, trebuie să bată la ușa inimii să vadă dacă sunt acolo. Dacă îi voi răspunde, înseamnă că sunt singură, iar dacă nu o voi face, înseamnă ori că am pe altcineva ori că nu mai exist. Cine știe, poate voi muri de dor. Atunci ce va face? O să mă caute dincolo de stele sau o să-și vadă de viață? Oare va plânge după mine? Cum îi voi rămâne în amintire?
În drumul meu prin viață am fost nevoită să accept multe situații, dar oare pot accepta că am fost părăsită de singurul bărbat pe care l-am iubit cu adevărat? Au fost momente în care nu m-am iubit pe mine atât cât l-am iubit pe el.
Johnny Depp a spus cândva așa: „You can close your eyes to the things you don’t want to see, but you can’t close your heart to the things you don’t want to feel”. Vă pot spune din propria mea experiență că are mare dreptate.

Recenzie „Asasin la feminin” de Monica Ramirez

„Asasin la feminin” este primul volum al seriei „Alina Marinescu”.

„O iubire imposibilă, interzisă, din altă lume…”

17156232_1573557826006921_3070192689377009789_n.jpg

„Libertatea este întotdeauna periculoasă, dar în acelaşi timp cel mai sigur lucru pe care îl avem” – Harry Emerson Fosdick

Împărțită pe două planuri, acțiunea ne oferă detalii despre regimul comunist, despre iubire imposibilă, viață și moarte. Autoarea a creat excepțional atât personajele principale, pe Alex Therein și Alina Marinescu, cât și pe cele secundare.

„Lucrurile care ni se întâmplă sunt exact acelea care ne sunt menite.”

Nu știu dacă voi reuși să descriu pe larg toate sentimentele pe care această carte mi le-a produs. Am avut câteva nopți în care m-am gândit la lupta cu propriile sentimente pe care o trăiește atât Alina, cât și Alex. Însă indiferent de câtă pregătire și instrucție li se oferă, inima nu ascultă întotdeauna de ordine.

„Din senin, se simțea năucită și paralizată, ca și cum aerul ar fi fost înțesat cu fum de opium, accentuându-i simțurile și făcând ca totul să pară suprarealist. Dar nu era opium, ci ochii lui Alex concentrați asupra ei, hipnotizând-o ca un narcotic. Un narcotic atât de puternic încât îi anihila orice urmă de rațiune, mai puțin certitudinea că totul nu era pentru el decât un simplu joc. Cu toate astea, continuă să-l privească intoxicată și neajutorată.”

Alina are atât sentimente de iubire față de Alex, cât și de ură pentru că o trădase și o adusese în Iad, dar ei îi rămâne o fărâmă de umanitate.

„Întrebări fără răspuns îi mistuiau sufletul, voia să afle atâtea lucruri, dar de unde să înceapă și ce importanță mai aveau, la urma urmei, în acest moment? Chiar dacă afla cine era de fapt acel om, tot nu putea să schimbe în vreun fel circumstanțele în care se afla acum. Acel bărbat o sedusese numai pentru a-i transforma viața într-un coșmar. Oare dacă ar fi putut înțelege cum fusese capabil de o asemenea cruzime, de o asemena răutate și ticăloșie, i-ar fi fost mai ușor să abordeze din nou realitatea? Nu vedea cum. Alex era ce era, adică un monstru. Și din cauza lui, libertatea de alegere nu mai era o opțiune.”

Lumea lor este limitată și cunoaște doar moartea. Cei doi trebuie să se supună celor din SSO, dacă doresc ca ei și cei dragi să rămână în viață: vor ucide fără milă, fără întrebări și fără sentimente. Ură, iubire, suferință, umilință, inocență, indiferență… sunt doar câteva dintre trăirile pe care le au Alina și Alex, din momentul în care organizația Securității pune ochii pe ei.

„Prinşi în mrejele morţii, lipsiţi de apărare în faţa ei, copleşiţi de teamă,momentul acela îi apropriase ca  nimic altceva până atunci. Nimic altceva nu avea să-i mai conecteze vreodată atât de puternic. Mortea le ţinuse sufletele prizoniere, imprimându-şi pecetea eternă adânc în inimile lor. Amprenta ei avea să ardă puterea în inima lor cu o flacără mistuitoare de inocenţă. În momentul în care se lăsaseră purtaţi pe aripile simţurilor inflamate, reuşiseră să-şi exorcizeze toţi demonii, surghiunindu-i la graniţele conştientului. Numai pentru un moment. Numai pentru acel moment.”

Pe lângă ritmul alert și nebunesc al vieții personajelor, Monica Ramirez creează cele mai frumoase scene erotice pe care le-am citit vreodată. Alex si Alina trăiesc intens această iubire interzisă, pulsul inimii le crește doar privindu-se în ochii. Pe parcursul cărții, Alex încearcă din răsputeri să își stăpânească dorințele, dar uneori se simte învins și se lasă dus de val. Pasiunea și atracția dintre Alex si Alina le-ar putea aduce moartea.

17021842_1568887136473990_1453305330718463297_n

Mi-a plăcut extrem de mult acest volum, deoarece autoarea îmbină într-un mod excepțional dragostea cu spionajul și astfel creionează o lume fascinantă, dar dură. Mă cutremură gândul că se bazează pe o poveste reală. Cartea este un mixt de acțiune, suspans, romantism și erotism creat în cel mai frumos mod posibil. Datorită acesteia am realizat că oamenii nu sunt ceea ce par, ei putând schimba măștile ori de câte ori doresc. Uneori să ne supunem realității este cel mai important test al vieții. De cele mai multe ori, ca să supraviețuiești trebuie să înveți să te supui, să nu pui întrebări ca să te trezești cu răspunsuri care te pot marca pentru tot restul vieții într-un mod neplăcut, mai pe scurt cel mai bine e să taci și să fii cu ochii-n patru.

16999005_1568887056473998_4801125775189432293_n

Cartea m-a sedus iremediabil și mi-a oferit informații prețioase din altă lume. Autoarea este absolut genială!

Oare Alex și Alina vor reuși să își împlinească iubirea în această lume din umbră?

Recomand din inimă această carte și vă invit să urmăriți evoluția personajelor citind următoarele volume.

Seria Alina Marinescu – Pachet complet, 6 volume doar pe Librex.ro.
https://goo.gl/paJZCz

Lansare proiect „Doze Culturale”

„Cultura nu este altceva decât drumul către libertate.” – Sergiu Celibidache

În zilele noastre, când totul se trăieşte la maxim şi într-o viteză ameţitoare, cultura pare să nu se mai regăsească în viaţa omului modern pentru care informaţia trebuie să vină rapid şi în doze esenţiale. Într-un asemenea context social, site-ul Doze Culturale îşi propune promovarea culturii într-un mod accesibil şi adaptarea informaţiei la traiul zilnic pentru a putea fi asimilată cu uşurinţă şi rapiditate. De asemenea, printre obiectivele Doze Culturale se regăseşte şi susţinerea talentelor artistice naţionale şi implicit promovarea culturii române.

Site-ul Doze Culturale a fost înfiinţat în data de 4 feb. 2017 și este lansat în data de 4 mar. 2017 de către Roberto Kuzmanovic şi Mara Caloian, având drept scop promovarea culturii atât pe plan naţional cât şi internaţional. Se doreşte oferirea informaţiei culturale într-un mod cât mai profesionist şi, în acelaşi timp, facil pentru cititor. Sunt abordate diverse domenii precum literatură, artă, travel sau istorie, dar şi interviuri cu personalităţi din zona cultural-artistică. În afara informaţiei documentate prezentată prin intermediul site-ului, Doze Culturale îşi propune şi realizarea unor evenimente offline precum şi editarea unor publicaţii cu caracter cultural-artistic.


Top 10 books – must read #2017

Fie că sunt scrise de autori români, fie de autori străini, aceste zece cărți cu siguranță mi-au intrat în suflet și vor rămâne aici foarte mult timp.

  1. „Ultimul avanpost” de Lavinia Călina

Descriere:

”Al treilea Război Mondial a luat sfârșit, iar România anului 2046 este Regat. Logodită cu prințul Alex și fiica Ministrului de Interne, tânăra Diane trăiește o viață luxoasă și lipsită de griji, ocupată cu discursuri, dileme cu cea mai potrivită garderobă a zilei și păstrarea aparențelor cuplului regal. Printre petreceri, călătorii obositoare, speech-uri învățate pe de rost și accesele de furie ale prințului, Diane contemplă fără prea mult entuziasm un viitor previzibil. Însă viața i se schimbă complet într-o singură noapte, atunci când este răpită de către un grup de rebeli, pentru care guvernarea autoritară a regatului întruchipează răul absolut.

Acțiune, răsturnări neașteptate de situație, intrigi, romance – ițele unei povești în care eroina învață două adevăruri cruciale: nimeni nu este cine pare la prima vedere, iar alegerile luate au întotdeauna consecințe.

Va reuși Diane să risipească misterul și, mai ales, va reuși să descopere în final care este adevarata ei identitate?

“Unii chiar adoră să-i vadă pe alții cum se sting sub ochii lor. Nu intervin, nu mișcă un deget ca să îi ajute. Nu-i judeca, probabil și tu ai face la fel. Te minți singur dacă spui că nu e așa. De câte ori ai trecut pe lângă o persoană și ai citit pe chipul ei nefericirea? De câte ori te-ai implicat cu adevărat pentru a ajuta pe cineva fără a câstiga ceva din asta? Și atunci de ce aștepți ca alții să te ajute pe tine când dai de necaz?

De ce merită citită această carte?:

M-a ținut cu sufletul la gură, am trăit alături de Diane mii de stări și am rămas șocată la răsturnările de situații.

Pagină de autor: https://www.facebook.com/Lavinia-Călina-1676747679218804/?fref=ts

16651658_1544238532272184_1242536158_n

  1. „În pielea unei jihadiste” de Anna Erelle – O mărturie despre filierele de recrutare ale Statului Islamic

Descriere:

Convertită la islam, Melodie face cunoștință pe Facebook cu șeful unei brigăzi islamiste. După două zile în care o sună încontinuu, acesta declară că s-a îndrăgostit de ea și o roagă să vină în Siria. În cele din urmă o cere de soție, descriindu-i viața minunată pe care o vor avea împreună. Sedusă, Melodie se pregătește de plecare… Foarte multe tinere europene pleacă în Orient după ce sunt contactate pe internet de organizații islamice. La aceste tinere s-a gândit Anna Erelle când și-a făcut un profil fals de Facebook și s-a lăsat „racolată“. Anna este jurnalistă și se ocupă de filierele de recrutare ale Statului Islamic, organizație a cărei propagandă online este una dintre armele sale cele mai redutabile. Timp de o lună, Anna a fost Melodie și a primit informații prețioase de la „pretendentul“ ei, un apropiat al lui Abu Bakr al-Baghdadi, califul autoproclamat al Statului Islamic. Călătoria în Orient ar fi trebuit să fie ultima etapă a anchetei sale și Anna o pregătește în cele mai mici amănunte. Însă pe drum lucrurile scapă complet de sub control… Deoarece primește amenințări, iar Statul Islamic a emis o fatwa împotriva ei, cerându-i moartea, Anna Erelle nu-și poate dezvălui adevărata identitate.

De ce merită citită această carte?:

O carte excepțională care te ține cu sufletul la gură. Aventura nebunească pe care o trăiește Melodie, reflectă curajul nemărginit și dragostea față de aproapele său.

16558771_1544238498938854_966473594_n

  1. „Fata din tren” de Paula Hawkins

Descriere:

Rachel merge în fiecare dimineață cu același tren. Știe că va aștepta la același semnal defect, timp în care va urmări ritualul de dimineață al unui cuplu ce locuiește într-o casă de lângă calea ferată.

I-a botezat „Jess si Jason“ și viața lor i se pare perfectă.

Până când într-o zi vede ceva ce o șochează. Totul se schimbă și Rachel are șansa de a lua parte la viețile pe care le-a observat doar de pe margine.

De ce merită citită această carte?:

Un thriller psihologic excepțional în care personajele sunt supuse la evenimente neașteptate, dar din care doar cele care observă ce se întâmplă cu adevărat vor răzbi.

16558620_1544238505605520_245071374_n

  1. „Eleanor & Park” de Rainbow Rowell

Descriere:

Eleanor a fost data afara din casa si, dupa un an, se intoarce sa traiasca din nou impreuna cu mama, fratii si tatal ei vitreg. O scoala noua, unde nu cunoaste pe nimeni si toata lumea pare s-o urasca. Nu-si face nicio speranta ca si-ar putea gasi prieteni si, cand se-asaza in autobuz langa Park, un baiat tacut, care nu vrea decat sa fie lasat in pace, sa-si asculte muzica si sa-si citeasca benzile desenate, nu se-asteapta la mare lucru.

Insa unele povesti de dragoste incep fara mari asteptari si se dovedesc a fi cu atat mai impresionante cu cat inceputurile lor sunt mai modeste. Desi sunt suficient de destepti sa stie ca prima iubire nu dureaza, Eleanor si Park au curaj cat sa vrea s-o traiasca pana la capat, nu doar in ce are ea mai serios, ci si in ce are mai amuzant, mai naiv si mai stangaci.

De ce merită citită această carte?:

O poveste despre prietenie și dragostea copilărească. Doi copii au curajul să trăiască până la capăt o poveste de dragoste neobișnuită.

16651950_1544238528938851_2011125084_n.jpg

  1. Eu sunt Malala” de Malala Yousafzai

Descriere:

Malala Yousafzai avea doar zece ani când talibanii au pus stăpânire pe regiunea Swat. Aceştia spuneau că muzica este un păcat, femeilor le interziceau să meargă singure pe stradă şi fetelor să meargă la şcoală. Deși a crescut într-o zonă a Pakistanului stăpânită de înfricoşătoarea umbră a terorismului, Malala a învăţat de mică să aibă curajul să vorbească în numele convingerilor sale. Iar convingerea ei cea mai puternică a fost dreptul la educaţie. În 9 octombrie 2012, cauza pentru care lupta a fost cât pe-aci să-i aducă moartea. Nimeni nu se aştepta să scape cu viaţă. Dar Malala a supravieţuit, iar astăzi e simbolul protestului paşnic şi cel mai tânăr câştigător al Premiului Nobel pentru Pace

De ce merită citită această carte?:

O poveste impresionantă despre lupta pentru supraviețuire, dar poate mai important decât asta lupta pentru educație. Malala este de admirat pentru devotamentul față de tradițiile, obicieiurile și educația statului ei.

„Tânăra care a luptat pentru educație și a schimbat lumea.”

16558792_1544238545605516_1141871831_n

  1. „În brațe străine” de Andra Pavel

 Descriere:

„Am dat din mâini aiurea, zgâriindu-i gâtul și obrajii, apoi i-am mușcat degetele care îmi blocau strigătele. Nu se aștepta, așa că a tresărit și și-a lăsat piciorul în jos. Am țâșnit de lângă el, fugind ca disperata spre lumină. Un toc s-a prins între două pietre din pavaj și am căzut, lovindu-mi bărbia. Fir-ar ! Am încercat să mă ridic, dar îmi amorțiseră genunchii din cauza durerii. În plus, inima îmi pulsa prea tare și respiram înecându-mă. Îl simțeam deasupra mea, dar nu voiam să mă uit; voiam să încerc să scap.

– Las-o ! Striga o voce necunoscută din spate. Las-o sau chem poliția !

Individul s-a dat în spate, apoi, după ce m-a privit cu poftă, s-a întors și a plecat, bruscându-l pe cel care îl amenințase. M-am întors în șezut. Barmanul avea o bâtă în mână și mobilul tocmai și-l băga în buzunar. A venit lângă mine și m-a ajutat să mă ridic.”

De ce merită citită această carte?

O carte de la editura ”Crime Scene”, care m-a ținut cu sufletul la gură. Un roman polițist plin de aventură, tipologii de oameni și povești de viață.

16558949_1544238542272183_1652206532_n

  1. „Regii timpului” de Laura Nureldin

Descriere:

”Ce ai face dacă cel mai bun prieten al tău te-ar trimite din greșeală cu o mașină a timpului fix în Persia antică, iar acolo ai fi imediat răpită de eunuci ai haremului mărețului Xerxes? Sau dacă viața ți-ar fi pusă în pericol de nenumărate intrigi de palat într-o societate unde femeia este supusă bărbatului prin tradiție? Sau dacă ar trebui să iei de soț un rege pe care deja îl cunoști din manualele de istorie, dar căruia trebuie să îi explici că un telefon nu înseamnă să vorbești cu spiritele, automobilele nu sunt care ale zeilor, iar vasul de toaletă este un accesoriu foarte util? Tinerei Mora, un normal locuitor al Los Angeles-ului din zilele noastre, iată că, din întâmplare, chiar i se petrec toate acestea. Și nu disperă, pentru că știe că propria ei personalitate este mai puternică decât niste hopuri banale precum obligatoriile călătorii zilnice între milenii, asasinate pe bandă rulantă sau șocuri culturale de ambele părți. Nu disperă pentru că este o femeie hotărâtă, pragmatică, cu umor, dar și… îndrăgostită. Iar dragostea cere sacrificii, nu? Chiar dacă ajungi Regină.

De ce merită citită această carte?:

Este o poveste plină de umor, cu personaje fantastice și aventuri care mai de care mai nebunești, în care iubirea este elementul magic.

– Câți ani are iubitul tău?

– 2500.

16559246_1544238562272181_1166225052_n.jpg

  1. „Printre tonuri cenușii” de Ruta Sepetys

”Puține cărți sunt minunat scrise; și mai puține sunt cu adevărat importante; acest roman întrunește ambele calități.”

– THE WASHINGTON POST

Descriere:

Glasul unei fete rupe tăcerea istoriei.

V-ați întrebat vreodată cât valorează o viață de om? În dimineața aceea, viața fratelui meu a valorat cât un ceas de buzunar.

Lituania, iunie 1941: Lina, o adolescentă de cincisprezece ani, fiică de rector universitar, se pregătește să urmeze din toamnă cursurile Școlii de Arte din Vilnius, și așteaptă cu nerăbdare vacanța de vară de dinainte. Dar, într-o noapte, bubuituri amenințătoare se aud la ușă, iar din acel moment viața ei și a familiei ei se schimbă pentru totdeauna. Poliția secretă sovietică, NKVD, îi arestează pe Lina, pe mama ei și pe frățiorul ei mai mic. Cei trei sunt evacuați din căminul lor și târâți în vagoane de transportat vite, descoperind curând că destinația lor era Siberia. Despărțită de tată, Lina încearcă să strecoare indicii în desenele ei, pe care reușește să le expedieze în secret, din mână în mână, sperând să ajungă în lagărul unde este el încarcerat. În această sfâșietoare și tragică poveste, Lina se luptă cu disperare pentru viața ei și a celor apropiați, cu singura armă de care dispune: iubirea. Dar oare iubirea este de ajuns ca s-o țină în viață?

„V-ați întrebat vreodată cât valorează o viață de om? În dimineața aceea, viața fratelui meu a valorat cât un ceas de buzunar.”

De ce merită citită această carte?:

Cartea prezintă drumul necunoscut pe care o fetiță de cincisprezece, Lina, împreună cu mama și fratele ei sunt obligați de poliția secretă sovietică să îl urmeze până în Siberia. Acolo trăiește în condiții inumane, în umilință, muncește cot la cot cu mama și fratele ei în slujba NKDV-ului, dar în același timp luptă pentru supraviețuire. Mi-a plăcut enorm de mult această carte, deoarece am învățat că trebuie să lupt pentru ceea ce îmi doresc, chiar dacă asta ar însemna să calc pe cadavre uneori ca să îmi ating scopurile. O admir pe Lina, deoarece este foarte curajoasă, inteligentă și aceste evenimente o maturizează. Cartea ”Printre tonuri cenușii” mi-a intrat în suflet.

16650329_1544238502272187_2131001241_n

  1. „Pătrățica abstractă” de Miriam Tkee

Descriere:

„Pătrățica abstractă” poate fi considerată un roman autobiografic, dar și un jurnal al trecutului în care se suprapun și notații asupra prezentului. Firul cronologic este deseori întrerupt de întoarceri în trecut, de răsturnări și reluări, care dau naștere ideii de prezent continuu. Scriitoarea surprinde zbuciumul perso‐ najului narator întru păstrarea identității și schimbare, înnoire, aventură, prezentând evoluția ei de la copila năzdravană, curioasă, îndrăgostită de viață, de satul natal, Cătunul, cu oamenii lui, cu tradițiile si obiceiurile de care se simte foarte atașată, până la femeia matură, femeia‐mamă, care nu și‐a pierdut atributele ei de odinioară: spontaneitate, exuberanță, sinceritate, origi‐ nalitate și talent, mult talent, toate acestea îmbogățite prin cultura, experiența de viată, imaginație („un vehi‐ cul magic între pământul păcătos și un suflet de stea”) și o extraordinară memorie afectivă. N‐a fost o evoluție ușoară, ci fata a trăit momente contradictorii, zbuciumate, deoarece compararea noului mediu, a noii existențe se făcea cu paradisul pierdut al copilăriei. Prof. Maria Peșu

“Trauma, frica, sunt locuri unde îți poți manifesta creativitatea. Frica nu este fertilă, ci secătuiește, zdruncinând din temelii încrederea în desfășurarea pozitivă a lucrurilor. Dacă te macină ceva, trebuie să te folosești, cumva, de tulburare. Poate nu scapi de ea, dar te îndepărtezi puțin, poți să înveți lecția aceea căreia îi poți fi recunoscător peste ani.

De ce merită citită această carte?:

Această carte m-a făcut să văd viața așa cum e ea: cu bune, cu rele, cu fericire, cu tristețe, cu greutăți și situații neprevăzute, toate acestea ajutând la evoluția autoarei. Descrierile m-au transpuns în acel colț mirific al României. Consider că această carte este un bildungs roman.

Pagină de autor: https://www.facebook.com/PatraticaAbstracta?fref=ts

16650371_1544238638938840_2100025157_n

1.Nu te împiedica de mine, TE IMPLOR!” de Georgiana Vâju

Descriere:

„O relație pasională, ce o consumă și o intoxică, dar de care a căpătat o dependență periculoasă, o aduce pe Ana în pragul confuziei. Dându-și seama că derapează, se internează de bunăvoie într-un sanatoriu pentru a-și trata suferințele sufletului. Aici îl cunoaște pe Iv, medicul ei curant…”

“Nu te împiedica de mine, te implor! O să-ți fracturezi sufletul.”

“Ce povești o fi trăit și în câte cioburi o fi sfărâmată și inima lui? O să calc și acolo pe resturi ascuțite, o să mă rănesc, o să umblu bandajată și șchiopătând.”

“…știi tu, femeie, se întâmplă să-ți dorești un lucru atât de tare și de chinuitor, încât atunci când îl vei avea nici nu te vei mai putea bucura de el. Te-a costat prea mult suflet! Pentru că toate au un timp al lor. Alege: vis sau realitate.”

“Pentru că am boala despicatului în 15. Nu în 4, nu în 6, nu în 10. În 15. Analizez, caut explicații, răstălmăcesc totul, găsesc scuze pentru tot ce se întâmplă. Majoritatea oamenilor normali iau de la viață ce le oferă ea și își văd de drum. Nu și eu. Eu rămân țintuită acolo.”

“Nu uiți niciodată nici dragostea, nici tristețea, doar dacă te lovește amnezia. Treci peste, înlocuiești, te desprinzi, dai pagina. Mergi înainte către altceva. Dai alte șanse. Așa te vindeci și reușești să accepți că astea sunt iminente în viața fiecărui om.”

De ce merită citită această carte?:

M-a răscolit… Datorită acestei cărți am făcut o călătorie prin suflet și minte. Am rămas îngândurată… Am trăit și retrăit stări: am găsit bucurie, dar și tristețe; liniște și tensiune; am plâns la unele pasaje, am zâmbit și am și suspinat…

Pagină de autor Georgiana Vâju: https://www.facebook.com/georgiana.vaju.autor/?fref=ts

16559215_1544238652272172_1363429802_n


16395856_1536478693048168_1414881901_n

Articol participant la concursul pentru bloggeri organizat de Librex. Pe site-ul acestora (Librex.ro), puteţi găsi multe cărţi online pe placul vostru. Mai multe detalii despre concurs, găsiţi chiar aici.

Boiceanu Ioana – Adela

Doar noi

lets-compete-concurs1-600x460

– Ce vezi?

– Agape și Satori.

– Astea sunt dintr-un film.

– Nu, exista. Uite, acolo, doar noaptea…

– Acolo e Bellatrix. Din Orion. Aici ce vezi? Privește-mă.

– Văd viitorul. Poate ne văd pe noi, poate pe fiecare în parte. Știi, legendele alea despre jumătăți sunt false. Toate. Pentru că noi suntem întregi. Oamenii nu știu să spună nici nu vor să recunoască. Ne căutăm completarea, nu jumătatea. Nu e același lucru. Mai văd că ai plâns și că ești învățat cu asta. Că nu-ți mai pasă de durere.

Își puse brațele în jurul ei iar frunțile li se atinseră. Electric.

– Până și acum te doare și nu spui. De unde atâta putere? De ce te-ai afundat în lumea aceea? Acolo nu se trăiește.

– Haide să ne așezăm pe iarbă. Dacă ți se va părea rece vei sta pe mine. Îți pot fi orice dar nu-ți cer să-ți fiu ceva. Uite, copilă – da, știu, sună prostește – te-am cunoscut dinainte de a ști despre tine, te-am căutat, fără să vreau și fără să știu, zeci de ani. Poate, dacă tocmai tu „vezi” stelele, dinainte de a ajunge aici pe pământ. Aici e prea multă moarte, prea multă durere. Hai cu mine. Haide dincolo unde nimic nu ne-ar mai putea atinge ori separa. Doar că, vezi tu, pasiune, acolo nu există reguli. Nici măcar asupra vieții și morții. Fiecare există sau nu, poate ori nu, lucrurile nu funcționează așa cum le știi.

Sângele începuse să-i șiroiască pe brațe, unde fusese rănit. Ea nu vedea însă a simțit căldura și s-a speriat puțin. Nu înțelegea. Cum poate el să… Și-atunci l-a dorit. De tot. Al ei.

– Vin. Indiferent ce.

Frunțile lor încă se atingeau, umbre, în lumea din care tocmai plecaseră. Umbrele lor se alungeau, materiale, în lumea în care au intrat. Undeva vuia deja viscolul, in noapte. Dincolo soarele îi primea fără să-i ardă pentru că îl cunostea pe el, îi știa durerea iar oricine ales de el însemna că este suficient de bun pentru a intra în lumea asta fără prea mult viitor dar mai intensă decât orice cunoscut până atunci. Frunțile. Chipurile. Ochii arși de trecuturi și suferințe. Sânge șiroind pe mâinile ranite. De acolo pornise totul. Amândoi, toți trei de fapt, căci soarele era mai viu decât oricând, știau ca frunțile li se vor atinge în orice lume. Că durerea nu va dispărea brusc, pentru că ei nu mai erau muritori. Erau cele mai vii și, de-ar putea spune așa, ființe complete, deși libere și cu posibilitatea alegerii de fiecare clipă.

Și-atunci s-au trezit. Îmbrățișați. Într-o lume nouă pe care nu o cunoșteau dar despre care simțeau că îi primise deschisă, chiar puțin curioasă. Pentru că nici ea, lumea, ce dăinuia de milenii- da, nu era mai veche – nu mai văzuse ființe atât de hotărâte și, in mod ciudat, vii într-o lume, cea nouă și deja morți – tot îmbrățișați, căci ei au fost împreună dintotdeauna – în cea din care tocmai plecaseră.

In memoriam… #Colectiv2015

“Se sting tinerii nostri

Se sting si-adorm

Si nu se mai trezesc din al lor somn

Si pleaca prea devreme-n lumea Cereasca

Respinsi de-a noastra amaraciune.

Lasati sa arda din pasiune…

O pasiune tinereasca,

O pasiune nebuneasca.

O nebunie frumoasa platita cu viata

Caci ata a fost subtire

Si trupurile lor s-au sfaramat

Arse de ignoranta,

Arse de nesperanta.

E liniste acum, e trist si scrum

Un colectiv plecat pe-un alt drum

C-un singur sens, fara de-ntors…

E plin de stele cerul…nemilos,

E plin de suflete nevinovate

Iar pe pamant e jale, e dor, e neputinta

Si oameni ce va vor inapoi

In lumea asta nesigura,

In lumea asta colectiva.

As mai avea ceva de spus…

Sa ii rugati pe Cei de Sus,

Sa va dea aripi de Lumina

Si-un alt concert

Sa mai traiti putin ca-n asta viata,

Unde ati lasat in urma voastra

Plangand Bunici, parinti si frati,

Prieteni de prin lume adunati…

Si un oftat.”