Furtună de trăiri

„Mi-e dor de o furtună de trăiri… Săruturile, atingerile, șoaptele unde sunt? Unde s-au dus toate? Le-am pierdut din cauza lacrimilor? Am țipat prea mult la sufletul lui? De asta a plecat? Poate a rămas prin zonă, dar nu mă mai zărește sau nu mă mai vrea în acel fel. M-a vrut vreodată? Timpule, aștept un răspuns!”

Reclame

Dor…

Nu dorm. Nici nu aș putea. Prea multe gânduri, prea multe griji. Închid ochii și mă trezesc brusc, parcă speriată. Speriată de oameni, de vise și dorințe; speriată de mine. Îmi e dor de el și in același timp de mine. Mă uit în oglindă dar nu știu cine sunt. Nu mai văd zâmbet, văd cearcăne și din când în când lacrimi. Lacrimi ce curg și îmi ajung în gură. Sărat. Mă pun iar în pat, dar nu adorm. Mă întorc de pe o parte pe alta. Ieri voiam să se facă noapte să dorm. Acum vreu să se facă dimineață. Poate vreau asta pentru că va fi o nouă zi…

Ploaia

Azi m-am ascuns de ploaie în colțul meu cald din suflet, acolo unde sunt sigură că nici frigul și nici tristețea nu va reuși să mă găsească. Sunt doar eu cu mine și aici îmi pot asculta inima, aici îi pot spune tot ce se întâmplă afară. Eu sper să mă înțeleagă, să îmi dea sfaturi și să îmi bandajeze rănile. Voi face cum spune ea. Însă stau si mă întreb: să îmi ascult inima sau să îmi ascult gândurile? Există momente în care nu știu ce să fac. Oare în aceste momente timpul stă pe loc? Of, știu că nu stă. El fuge și-mi fură din viață. Există și perioade de timp când zâmbesc și nu îmi pun atâtea întrebări. Atunci când am un zâmbet adevărat pe buze parcă nici nu am probleme.

Telefonul iubirii

19029410_1693431920686177_127486836373130121_n

Știam sigur că respirația mea amintea cu totul de faptul că trebuia să trăiesc pentru cineva. Nu eram conștientă încă dacă acea persoana mă mai voia înapoi, dar trebuia să mă hrănesc zilnic cu ideea că va fi mai bine. Să mă opun cumva acelor sentimente. Toate apărute din dor că am rupt din mine totul, să îi fie lui bine. M-am așezat pe pat știind că aveam să mă afund în gânduri sau în regrete. Iar cel mai mare regret era că nu mă mai iubea. Doream să fie lângă mine, să îmi strângă mâna și să mă alinte. Tremura inima la gândul că nimic din mine nu ar mai fi atins ceva din el. Poate că am crezut că voi fi vindecată dacă îl aud și l-am sunat. Dar inima nu îi vibra nimic. Poate nimic pentru mine și cu siguranță vibra pentru altcineva. De asta nu mi-a acceptat apelul. Dar oare iubirea de ce nu mi-a acceptat-o?

Cine știe, poate voi muri de dor

„Lumina lunii se revarsă liniștitor și simt cum inima îmi bate cu putere. De acum încolo vom rămâne împreună. Vreau să îmi petrec restul vieții cu tine. Vreau ca restul nopților pe care le vom trăi pe pământ să fie ca această noapte de vară: luna să ne fie nașă, iar stelele martori…”.

Așa începea povestea spusă de fostul meu prieten. Îmi aduc aminte cu drag de prima noapte împreună. Stăteam întinși, goi și îmbrățișați. Ne sărutam cu pasiune și iubeam cum trupul meu vibra la fiecare atingere. Am făcut dragoste și atunci eram doar a lui. Știam că nu va dura o eternitate și savuram fiecare clipă, fiecare sărut și fiecare vorbă dulce șoptită la ureche. Îl doream pentru totdeauna, dar viața ne-a separat. Diminețile nu mai sunt la fel de când a plecat. Deschid frigiderul și iau sticla de vin roșu, pe care am primit-o în dar acum două săptămâni când încă eram împreună. Vinul e singurul prieten care mă înțelege acum.

Îmi e dor de clipele cu el, de nopțile pline de iubire, de plimbările lungi pe malul mării…
M-am așezat pe pat, știind că aveam să mă afund în gânduri, în regrete. Iar cel mai mare regret era că nu mă mai iubea. Mi-am încuiat lacătul inimii și o cheie i-am lăsat-o pe masă. Dacă mă va dori înapoi, trebuie să bată la ușa inimii să vadă dacă sunt acolo. Dacă îi voi răspunde, înseamnă că sunt singură, iar dacă nu o voi face, înseamnă ori că am pe altcineva ori că nu mai exist. Cine știe, poate voi muri de dor. Atunci ce va face? O să mă caute dincolo de stele sau o să-și vadă de viață? Oare va plânge după mine? Cum îi voi rămâne în amintire?
În drumul meu prin viață am fost nevoită să accept multe situații, dar oare pot accepta că am fost părăsită de singurul bărbat pe care l-am iubit cu adevărat? Au fost momente în care nu m-am iubit pe mine atât cât l-am iubit pe el.
Johnny Depp a spus cândva așa: „You can close your eyes to the things you don’t want to see, but you can’t close your heart to the things you don’t want to feel”. Vă pot spune din propria mea experiență că are mare dreptate.

Recenzie „Asasin la feminin” de Monica Ramirez

„Asasin la feminin” este primul volum al seriei „Alina Marinescu”.

„O iubire imposibilă, interzisă, din altă lume…”

17156232_1573557826006921_3070192689377009789_n.jpg

„Libertatea este întotdeauna periculoasă, dar în acelaşi timp cel mai sigur lucru pe care îl avem” – Harry Emerson Fosdick

Împărțită pe două planuri, acțiunea ne oferă detalii despre regimul comunist, despre iubire imposibilă, viață și moarte. Autoarea a creat excepțional atât personajele principale, pe Alex Therein și Alina Marinescu, cât și pe cele secundare.

„Lucrurile care ni se întâmplă sunt exact acelea care ne sunt menite.”

Nu știu dacă voi reuși să descriu pe larg toate sentimentele pe care această carte mi le-a produs. Am avut câteva nopți în care m-am gândit la lupta cu propriile sentimente pe care o trăiește atât Alina, cât și Alex. Însă indiferent de câtă pregătire și instrucție li se oferă, inima nu ascultă întotdeauna de ordine.

„Din senin, se simțea năucită și paralizată, ca și cum aerul ar fi fost înțesat cu fum de opium, accentuându-i simțurile și făcând ca totul să pară suprarealist. Dar nu era opium, ci ochii lui Alex concentrați asupra ei, hipnotizând-o ca un narcotic. Un narcotic atât de puternic încât îi anihila orice urmă de rațiune, mai puțin certitudinea că totul nu era pentru el decât un simplu joc. Cu toate astea, continuă să-l privească intoxicată și neajutorată.”

Alina are atât sentimente de iubire față de Alex, cât și de ură pentru că o trădase și o adusese în Iad, dar ei îi rămâne o fărâmă de umanitate.

„Întrebări fără răspuns îi mistuiau sufletul, voia să afle atâtea lucruri, dar de unde să înceapă și ce importanță mai aveau, la urma urmei, în acest moment? Chiar dacă afla cine era de fapt acel om, tot nu putea să schimbe în vreun fel circumstanțele în care se afla acum. Acel bărbat o sedusese numai pentru a-i transforma viața într-un coșmar. Oare dacă ar fi putut înțelege cum fusese capabil de o asemenea cruzime, de o asemena răutate și ticăloșie, i-ar fi fost mai ușor să abordeze din nou realitatea? Nu vedea cum. Alex era ce era, adică un monstru. Și din cauza lui, libertatea de alegere nu mai era o opțiune.”

Lumea lor este limitată și cunoaște doar moartea. Cei doi trebuie să se supună celor din SSO, dacă doresc ca ei și cei dragi să rămână în viață: vor ucide fără milă, fără întrebări și fără sentimente. Ură, iubire, suferință, umilință, inocență, indiferență… sunt doar câteva dintre trăirile pe care le au Alina și Alex, din momentul în care organizația Securității pune ochii pe ei.

„Prinşi în mrejele morţii, lipsiţi de apărare în faţa ei, copleşiţi de teamă,momentul acela îi apropriase ca  nimic altceva până atunci. Nimic altceva nu avea să-i mai conecteze vreodată atât de puternic. Mortea le ţinuse sufletele prizoniere, imprimându-şi pecetea eternă adânc în inimile lor. Amprenta ei avea să ardă puterea în inima lor cu o flacără mistuitoare de inocenţă. În momentul în care se lăsaseră purtaţi pe aripile simţurilor inflamate, reuşiseră să-şi exorcizeze toţi demonii, surghiunindu-i la graniţele conştientului. Numai pentru un moment. Numai pentru acel moment.”

Pe lângă ritmul alert și nebunesc al vieții personajelor, Monica Ramirez creează cele mai frumoase scene erotice pe care le-am citit vreodată. Alex si Alina trăiesc intens această iubire interzisă, pulsul inimii le crește doar privindu-se în ochii. Pe parcursul cărții, Alex încearcă din răsputeri să își stăpânească dorințele, dar uneori se simte învins și se lasă dus de val. Pasiunea și atracția dintre Alex si Alina le-ar putea aduce moartea.

17021842_1568887136473990_1453305330718463297_n

Mi-a plăcut extrem de mult acest volum, deoarece autoarea îmbină într-un mod excepțional dragostea cu spionajul și astfel creionează o lume fascinantă, dar dură. Mă cutremură gândul că se bazează pe o poveste reală. Cartea este un mixt de acțiune, suspans, romantism și erotism creat în cel mai frumos mod posibil. Datorită acesteia am realizat că oamenii nu sunt ceea ce par, ei putând schimba măștile ori de câte ori doresc. Uneori să ne supunem realității este cel mai important test al vieții. De cele mai multe ori, ca să supraviețuiești trebuie să înveți să te supui, să nu pui întrebări ca să te trezești cu răspunsuri care te pot marca pentru tot restul vieții într-un mod neplăcut, mai pe scurt cel mai bine e să taci și să fii cu ochii-n patru.

16999005_1568887056473998_4801125775189432293_n

Cartea m-a sedus iremediabil și mi-a oferit informații prețioase din altă lume. Autoarea este absolut genială!

Oare Alex și Alina vor reuși să își împlinească iubirea în această lume din umbră?

Recomand din inimă această carte și vă invit să urmăriți evoluția personajelor citind următoarele volume.

Seria Alina Marinescu – Pachet complet, 6 volume doar pe Librex.ro.
https://goo.gl/paJZCz

Lansare proiect „Doze Culturale”

„Cultura nu este altceva decât drumul către libertate.” – Sergiu Celibidache

În zilele noastre, când totul se trăieşte la maxim şi într-o viteză ameţitoare, cultura pare să nu se mai regăsească în viaţa omului modern pentru care informaţia trebuie să vină rapid şi în doze esenţiale. Într-un asemenea context social, site-ul Doze Culturale îşi propune promovarea culturii într-un mod accesibil şi adaptarea informaţiei la traiul zilnic pentru a putea fi asimilată cu uşurinţă şi rapiditate. De asemenea, printre obiectivele Doze Culturale se regăseşte şi susţinerea talentelor artistice naţionale şi implicit promovarea culturii române.

Site-ul Doze Culturale a fost înfiinţat în data de 4 feb. 2017 și este lansat în data de 4 mar. 2017 de către Roberto Kuzmanovic şi Mara Caloian, având drept scop promovarea culturii atât pe plan naţional cât şi internaţional. Se doreşte oferirea informaţiei culturale într-un mod cât mai profesionist şi, în acelaşi timp, facil pentru cititor. Sunt abordate diverse domenii precum literatură, artă, travel sau istorie, dar şi interviuri cu personalităţi din zona cultural-artistică. În afara informaţiei documentate prezentată prin intermediul site-ului, Doze Culturale îşi propune şi realizarea unor evenimente offline precum şi editarea unor publicaţii cu caracter cultural-artistic.